Galda de Jos personalitati

P R E Z E N T A R E

PERSONALITÃTI ALE COMUNEI

Comuna Galda de Jos a dãruit culturii de-a lungul timpului personalitãti de valoare, oameni care au copilãrit si s-au format pe aceste meleaguri, oameni cu care cetãtenii comunei se mandresc si pe care ii pune la loc de frunte.

Nicolae LASCU (1908-1988)

Filolog si istoric, Nicolae Lascu (numele la nastere, Laslo) s-a nãscut la 20 aprilie 1908, in satul Benic din comuna Galda de Jos, fiind al saselea copil, mezinul familiei fãurarului Amos Laslo si al Savetei (nascutã Francu). In anul 1938 reuseste sã isi reia vechiul nume, Lascu, purtat inaintea politicii de deznationalizare de familia sa romaneascã.

Porneste pe calea studiilor la scoala din satul natal, urmand apoi cursurile Liceului 'Mihai Viteazul' din Alba-Iulia, unde, sub oblãduirea unor profesori ilustri, i se va infiripa pentru prima oarã in suflet dorinta acerbã de a cunoaste rãdãcinile istoriei, ingropate adanc in pãmantul fertil al antichitatii clasice.

Urmeazã Facultatea de Filologie la Cluj (1931) si, prin intermediul unei burse, va urma specializãri postuniversitare la Scoala Romanã din Roma 'Accademia di Romania' in perioada anilor 1932-1934, obtinand titlul de doctor in anul 1936, cu teza Riflessi d’arte figurate nella Metamorfosi di Ovidio.

Urmeaza a fi bursier la 'École Pratique des Hautes Études' din Paris in anii 1938-1939, apoi la cursurile de varã de filologie clasicã din Anglia, la Oxford si Cambridge. Studiile sale au fost incununate cu o frumoasã carierã universitarã: asistent universitar (1934-1943), lector (1943-1948), conferentiar (1948-1950), profesor (1950-1973) la Catedra de Filologie clasicã, apoi la cea de Istorie anticã a Universitatii din Cluj. In anii 1959 si 1960 activeazã ca decan, si intre anii 1962-1968 ca prorector al Universitãtii.

Nicolae LASCU

Debuteazã ca publicist in anul 1923 la 'Anuarul Liceului «Mihai Viteazul»' din Alba-Iulia, continuand cu colaborãri la publicatiile 'Societatea de maine', 'Ausonia', 'Maia' (Florenta), 'Revista Clasica', 'Studii ovidianii' (Roma), 'Studii literare', 'Transilvania', 'Tara noua', 'Circolo Letterario' (Sulmona, Italia), semnandu-si unele publicatii cu pseudonimele N. Beniceanu si N.N. Romanu.

Devine membru al 'Société des Études Latines' si al unor asociatii culturale italiene. Participã la congrese de filologie clasicã din diferite tãri, mai ales in Italia la Sulmona, al cãrui cetatean de onoare era. Obtine 'Premiul Academiei Romane' in anii 1948 si 1967. Sulmona a onorat prin Nicolae Lascu 'Latinitas - latinitatea romanilor'; Rosa Del Conte ii multumea pentru 'curajoasa prietenie, demnã de un transilvãnean'.

Publicã peste 260 de lucrãri din diferite domenii: filologie – studii ovidiene, viata in antichitate, traduceri din anticii latini (Istoriile lui Tacitus, 1963; Operele lui Sallustius, 1967; 14 dintre cele 15 carti ale Metamorfozelor lui Ovidiu, in metru antic, rãmase in manuscris). Volume publicate: Horatiu in literatura romanã, 1935; Izvoare literare ale Metamorfozelor lui Ovidiu, 1938; Academia Romanã si traducerile din clasicii antici, 1947; Culegere de texte latine, 1956; Curs de istoria lumii antice, 1957; Crestomatie pentru istoria universalã veche, I-II, in colab., 1960-1962; Istoria universalã veche, 1961; Cum traiau romanii, 1965; Ovidiu. Omul si poetul, 1971; Texte latine, 1973; Dimitrie Cantemir si Ovidiu, 1974; Clasicii antici in Romania, 1974; Cu privire la Dacia Felix, 1975; Lui Ovidiu, 1977; Cãlãtori si exploratori in Antichitate, 1986.

Profesorul Nicolae Lascu trece in nefiintã la Cluj-Napoca, in ziua de 24 iunie 1988, regretat de toatã lumea universitarã. Doamna care i-a fost alaturi toatã viata, profesoara Viorica Lascu, a oferit cateva adnotãri, ce exprimã ganduri intime, rãmase in arhiva familiei: 'Am satisfactia de a fi contribuit la progresul stiintei, cãreia i-am dedicat toate puterile mele de muncã...sunt mandru de a fi contribuit la afirmarea prezentei romanesti universale... Sper cã experienta mea va servi ca model de urmat pentru tinerii cercetãtori din Alma Mater Napocensis'.

Sunt admirabile ganduri ale unui om de stiintã si de culturã, care a marcat, pentru o lungã perioadã de timp, viata universitarã clujeanã. Din aceastã activitate se desprinde interesul lui Nicolae Lascu pentru istoria anticã, si crestomatiile, manualele si culegerile de texte latine si grecesti cu un rol bine determinat in reintroducerea spiritului umanist in invatamintul romanesc.

Elisabeta POP (1923-1996)

Scriitoarea Elisabeta 'Vetuta' Pop s-a nãscut in satul Cetea din comuna Galda de Jos, judetul Alba, la 20 octombrie 1923, fiica lui Nechifor si a Carolinai Hãlãlai. Copilãria si-a petrecut-o in satul Cetea din comuna Galda de Jos si la Teius.

Elisabeta POP

Urmeazã gimnaziul la Aiud, apoi Liceul Comercial din Blaj, pe care l-a absolvit in anul 1944. Este absolventã a Academiei de Inalte Studii Comerciale si Industriale din Brasov, obtinand licenta in anul 1948.

Vara anului 1948 o petrece, impreunã cu sotul sãu, ascunsi la Rãicani, langã Piatra Cetii. Pãrãseste tara in toamna aceluiasi an si se stabileste in Franta la Vermon, un orãsel cochet pe malul Senei, la 60 km de Paris. In anul 1951 se mutã definitiv in Canada, la Montreal, in Ville de Laval, Quebec.

Desfãsoarã o activitate remarcabilã in cadrul organizatiilor romanesti din Montreal, Toronto si Hamilton. A colaborat la presa exilului si a publicat 'Poeme ale depãrtãrilor', 'Documente ale memoriei colective', 'Amintiri printre amintiri' si este autoarea volumului de poezii 'Poeme/Poèmes' pe care l-a publicat in mai multe editii.

Poeziile izvorasc din firea delicatã, profundã si constantã in ganduri si simtiri a Vetutei Pop. Sunt cuvinte limpezi prin care suflete strãlucesc din noaptea timpului istoric si psihologic al ruperii de tarã.

In toamna anului 1981, in luna septembrie, a vizitat Romania impreunã cu familia. A revãzut in primul rand locurile pline de amintiri Cetea, Benic, Galda de Jos si Teius, dar si Daia Romanã, satul natal al sotului. A decedat in ziua de 19 decembrie 1996, in Canada.

Ovidiu HULEA (1892-1952)

Profesorul Ovidiu Hulea, scriitor si preot catolic, s-a nãscut la 22 iulie 1892 la Galda de Jos, intr-o veche si respectabilã familie de intelectuali patrioti, fiind nepotul lui Maxim Hulea, tribun si secretar personal al prefectului revolutionar de la 1848, Axente Sever.

Dupã absolvirea studiilor a fost numit profesor la Liceul de bãieti din Blaj. In anul 1922 a infiintat primul liceu in limba romanã din Aiud - Liceul 'Titu Maiorescu' si a fost redactorul celei dintai gazete romanesti din Aiud.

A fost cãsãtorit cu scriitoarea Livia Rebreanu-Hulea, sora lui Liviu Rebreanu, si au avut trei copii: Maria Livia (1920-2005) profesoarã de muzicã la Liceul 'Avram Iancu' din Aiud, Monica Sabina (1921-1991) profesoarã de limba si literatura francezã, si Ovidiu Emil (1922-1987) un cunoscut antrenor de fotbal aiudean.

Fiind si presedintele societãtii Astra, antrenat si in conducerea vietii culturale a orasului Aiud, precum si in activitãti menite sã ridice nivelul de cunostinte al localnicilor satelor din jur in care tinea adesea conferinte, profesorul Ovidiu Hulea era in legãturã permanentã cu multã lume din diferite clase sociale. Principalele opere ale lui Ovidiu Hulea: 'Blestemul codrului', 'Jerbe matinale', 'De profundis' si poemul 'Invierea'.

Ovidiu Hulea si Livia Rebreanu-Hulea

A infiintat in Aiud 'Cultul Preasfintei inimi a lui Isus' si a editat revista 'Inima lui Isus', la care a colaborat si sotia lui, Livia Rebreanu-Hulea, cu poezii si articole iesite din sufletul ei dominat de credintã si dragoste de Dumnezeu.

Ovidiu HULEA in mijlocul familiei, 1931

(de la stanga la dreapta)

Colonel Schuster Mihail, sotul Floricãi Rebreanu

Monica Sabina, fiica lui Ovidiu HULEA

Florica Rebreanu-Schuster

Ovidiu HULEA

Ludovica Rebreanu, mama lui Liviu Rebreanu si a celor trei surori ale acestuia Livia, Maria 'Miti' si Florica

Ovidiu Emil, fiul lui Ovidiu HULEA

Livia Rebreanu-HULEA, sotia

Colonel Procopie Strat, sotul Mariei 'Miti' Rebreanu

Maria Livia, fiica lui Ovidiu HULEA

Maria 'Miti' Rebreanu-Strat

Eugen HULEA (1899-1982)

Nãscut la 18 septembrie 1899 in Galda de Jos, profesorul Eugen Hulea provine dintr-o veche si respectabilã familie de intelectuali patrioti, din randul careia se remarcã figura intratã in istorie a bunicului sãu Maxim Hulea, tribun si secretar personal al prefectului revolutionar de la 1848, Axente Sever.

Eugen HULEA

A absolvit Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Litere si Filosofie, urmand specializãri la Cluj apoi la Paris. Intre anii 1922-1925 a funtionat ca profesor la nou infiintatul liceu romanesc 'Titu Maiorescu' din Aiud aflat sub directiunea fratelui sau, poetul Ovidiu Hulea, apoi la Liceul real din Brasov, 1926-1932 si, din anul 1932, a fost director la prestigiosul liceu 'Mihai Viteazul' din Alba-Iulia.

Alãturi de activitatea didacticã a fost si editor al ziarului 'Zorile', primul ziar in limba romanã din orasul Aiud, presedinte al Astrei, Departamentul Alba-Iulia. Colaboreazã cu articole de istorie si pedagogie la periodicele 'Alba-Iulia', 'Gazeta Transilvaniei', 'Revista invãtãmantului' si la publicatia Astrei, 'Transilvania'.

Ziua de 1 Decembrie 1918 a reprezentat cea mai inãltãtoare clipã din viata sa si i-a pãstrat intreaga amintire cu sfintenie, nealteratã de scurgerea anilor si deceniilor.

A publicat numeroase studii, articole si lucrãri precum 'Astra - Istorie, organizare, activitate, statute, regulament', 'Studii si documente privitoare la Revolutia din 1848'.

Acumulãrile de material informativ, preocupãrile stiintifice in general, concretizate in 1944 in valoroasa carte dedicatã "Astrei" si in aportul sãu substantial la realizarea sub conducerea istoricului Silviu Dragomir a volumului al doilea al documentelor revolutiei din 1848-1849 a romanilor din Transilvania, ca si in mai multe studii si articole publicate in primele douã numere ale anuarului 'Apulum' si in paginile revistei 'Transilvania' in 1943-1944, au dat roade deosebit de bogate in ultimii 15 ani ai vietii.

Legate indisolubil de remarcabila sa prezenta ca muzeograf la Muzeul Unirii din Alba-Iulia intre anii 1966-1974, aceste roade s-au materializat in seria celor 16 documentate si frumos redactate studii, publicate in intervalul 1967-1982 in buletinul stiintific al institutiei 'Apulum', in mai multe comunicãri sustinute la diverse sesiuni stiintifice, in colaborãri pe diverse teme istorice la ziarul 'Unirea' din Alba Iulia, la revista 'Tribuna' din Cluj, la publicatia 'Indrumãtor pastoral ' din Alba-Iulia.

A contribuit decisiv in perioada anilor 1966-1968 la intemeierea Sectiei de istorie modernã si contemporanã, numitã si 'Sectia Unirii', din cadrul muzeului albaiulian, la imbogãtirea patrimoniului acestuia cu mii si mii de piese documentare si la organizarea expozitiei de bazã inauguratã in anul 1968.

Nicolae Drãgan (1934-2009)

Poet remarcabil, filolog prin vocatie, Nicolae Drãgan s-a nãscut la 6 decembrie 1943 in satul Benic din comuna Galda de Jos. Incã din adolescentã era un impãtimit de poezie, cealaltã dimensiune majorã existentialã fiind spiritualitatea satului arhaic cu natura sa premontanã, cu viata plinã de exuberantã.

Copil expansiv si vesel, la 12 ani trãieste drama mortii tatãlui sãu si devine dintr-o datã singuratic si interiorizat. Dintre dramele satului ii revin cel mai adesea in minte jalea cu care sãtenii reactioneazã la expulzarea familiei regale, vanarea, arestarea sau uciderea opozantilor comunismului din anii '50, nefericirea tãranilor nevoiti sã cedeze pãmantul si sã se inscrie in gospodaria colectivã.

Urmeazã liceul din Alba-Iulia unde, copilul de tãran, se acomodeazã cu greutate la noile realitãti ale orasului. La liceu are, insã, sansa sã-l aibã profesor de romanã pe Stefan Munteanu, reputatul universitar de mai tarziu de la Timisoara, dar si sã descopere in lada profesorului consãtean Nicolae Lascu, universitar din Cluj, reviste interbelice in care publicau marii scriitori romani. Gustul pentru marea literaturã, interzisã de acum in scolile romanesti, lecturile secrete la care recurge, nu rãman fãrã urmãri, fiind descoperit si sanctionat drastic.

Ca student la Facultatea de Filologie din Cluj se face remarcat ca fiind un poet de talent numai cã, exigent cu sine, retinut si emotiv, tipãreste cu zgarcenie din creatiile sale in revistele literare clujene, ca mai apoi sã citeascã versuri in emisiunile radioului din Cluj.

Dupã absolvirea facultãtii lucreazã in presã, mai intai la Deva, apoi la Alba-Iulia, unde realizeazã cenacluri literare si interesante pagini de creatie artisticã, intrand in conflict cu cenzura. Este dat afarã de la ziarul Unirea din Alba-Iulia, intamplandu-se si penibilul de neevitat, acela de a cere Inspectoratului scolar, in fiecare toamnã, vreun post de profesor suplinitor, nevoit sã facã o navetã dificilã care ii va ruina sãnãtatea.

Nicolae DRÃGAN

In anii '70 scrie si publicã un prim volum de versuri, 'Vanãtorul de scantei', dupã care urmeazã o lungã perioadã de tãcere, timp de aproape 30 de ani. Nicolae Drãgan devine un singuratic, mai ales dupã ce ii moare sotia, scrie sporadic si nu mai publicã aproape nimic.

O intamplare fericitã a fãcut sã publice, in anii trecuti, sãptãmanal, poeme in ziarul Unirea din Alba-Iulia, ceea ce i-a readus increderea in posibilitatile sale de exprimare artisticã. Se intamplã cu poetul albaiulian un adevãrat miracol. Scrie mereu si publicã poeme in diferite reviste de literaturã din tarã cum sunt Steaua, Orizont, Viata Romaneascã, Dacia literarã, Discobolul.

Tipãreste, in anul 2008, al doilea volum de poezie, 'Poeme duminicale', la Editura Reintregirea, volum apãrut in preajma zilei sale de nastere la 65 de ani, si avea in lucru alte douã volume de poeme, 'Amiaza cuvintelor' si 'Poeme soptite'. S-a stins pe 25 martie 2009 la Alba-Iulia, in timp ce acorda autografe la o cafenea literarã care ii era dedicatã chiar lui.

In zilele de 5-7 noiembrie 2010 comuna Galda de Jos a fost martora si gazda primei editii a Festivalului de Poezie 'Nicolae Drãgan', eveniment realizat de oamenii cu credintã in cultura de aici, un frumos elogiu dedicat dascãlului si intelectualului din mediul rural.

Aceastã primã editie a Festivalului s-a desfãsurat cu dezvelirea plãcii memoriale, langã intrarea in Scoala cu clasele I-VIII, scoalã care din anul 2010 ii poartã numele lui Nicolae Drãgan.

Dincolo de programul artistic pregatit de elevii scolii din Galda de Jos, trebuie mentionate aici douã prezente speciale in cadrul festivalului, recitalul lui Mircea Vintilã si conferinta fascinanta 'Despre iubire' a lui Dan Puric.

Aspect de la Festivalul 'Nicolae Dragan', Galda de Jos

Intreaga creatie artisticã a poetului Nicolae Drãgan este marcatã de modernitatea poeziei sale, cu nuante de traditionalism sãnãtos, mai ales din ultima vreme, poezia actualã a lui Nicolae Drãgan nu o datã tinzand sã devinã Rugãciune.

Traian POPA (1892-1969). Istoric, publicist si profesor, Traian Popa s-a nãscut la 25 martie 1892 in satul Oiejdea din comuna Galda de Jos. Printre cele mai importante lucrãri ale sale se numãrã 'Un capitol sbuciumat din viata lui Gheorghe Sincai - lucrat dupã documente nouã (1794-1796)', 'Documente privitoare la trecutul romanilor din vechiul Scaun al Muresului', 'Inceputul scolii romanesti in vechiul Scaun al Muresului'.

Originari din comuna Galda de Jos au mai fost:

Teofil Francu, publicist, prieten cu Mihai Eminescu
Petru Chitulea, profesor si scriitor
Ioan Neagoe, preot, conferentiar la Astra
Adrian Otoi, director al Bancii Nationale
Ioan Aron, profesor universitar, comandor, Academia Tehnicã Militarã din Bucuresti
Ioan Drãgan, profesor universitar, rector al Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca
Aurel Chirilã, profesor universitar, Institutul Politehnic din Cluj-Napoca
Nicolae Burnete, profesor universitar, decan Facultatea de Mecanicã, Universitatea Tehnicã din Cluj-Napoca

Viorica Lascu, lector universitar, Facultatea de Litere, Universitatea din Cluj-Napoca
Nicolae Lascu, profesor universitar, prorector al Institutului de Arhitecturã Bucuresti
Gheorghe Lascu, profesor universitar, conferentiar la Facultatea de Litere, Universitatea din Cluj-Napoca
Ioan Lascu, profesor universitar la Facultatea de Chimie din Bordeaux
Sorin Grozav, profesor universitar, Facultatea Constructii de Masini, Universitatea Tehnicã din Cluj-Napoca
Ioan Teberean, profesor universitar, Facultatea de Mecanicã, Universitatea Tehnicã din Cluj-Napoca