Galda de Jos monumente

M O N U M E N T E I S T O R I C E

Cetatea Dacicã Apoulon de pe varful Piatra Crãivii

Cetatea Dacicã de la Piatra Crãivii, identificatã de cercetãtori ca fiind anticul Apoulon, se aflã langa Galda de Jos, pe culmea masivului Piatra Crãivii. Cercetãrile arheologice au relevat, in urma analizãrii obiectelor si rãmãsitelor de constructii descoperite, cã locuirea de cãtre geto-daci a arealului comunei Galda de Jos poate fi urmaritã, in timp, in intervalul secolelor II i.Hr. si II d.Hr.

Cetatea era inconjuratã de ziduri cu grosimea de 3 metri, astãzi fiind vizibilã portiunea dinspre nord-vestul masivului. De pe culmea fortificatã se supraveghea accesul spre aceastã regiune. La Muzeul Unirii, din Alba-Iulia, se gãseste pe un panou de informare pe care stã scris:

'Aproximativ in centrul Transilvaniei, la circa 20 km nord de orasul Alba-Iulia, in partea de est a Munţilor Apuseni, la limita zonei padurilor se ridica o stanca uriasa care domina prin semeţia sa celelalte inaltimi inconjuratoare cat si valea mijlocie a Muresului.

Acest masiv calcaros ce poarta numele de Piatra Craivii este astazi cunoscut pretutindeni prin importanta Cetate Dacica descoperita aici pe varful stancii la 1083 m altitudine.

Cetatea, impreuna cu asezarea propriu-zisa, care ocupa terasele de la poalele masivului stancos a fost identificata cu resedinţa tribului dacic al Apulilor, centrul Apoulon menţionat in aceasta zona de catre geograful Alexandrin Ptolemeu'.

Primele cercetari la Piatra Craivii au fost demarate in anul 1960, fiind concentrate pe investigarea vestigiilor medievale din zona.

S-a constatat existenta aici a unui puternic centru fortificat, la baza caruia, pe mai multe terase sapate in stanca s-a dezvoltat asezarea civila. Intre descoperirile cele mai importante sunt de mentionat trei sanctuare rectangulare, doua incinte circulare, ateliere de prelucrare a metalelor si a pietrei precum si gropi de cult.

Se spune ca ultima cetate dacica infranta de catre romani a fost cea de pe Piatra Craivii. Infrant la Sarmizegetusa, dupa o rezistenţa indelungata, Decebal s-a retras la Piatra Craivii unde era una dintre cele mai puternice fortarete dacice, construita intr-un stil unic, de mesteri greci, veniti special pentru asta la regele Decebal. Constructia speciala a cetatii, pozitia aproape inaccesibila in varful unui munte abrupt, de stanca, faceau din Piatra Craivii un adapost de necucerit.

Cetatea Dacicã de la Piatra Craivii

Textul scris pe panoul amplasat la popasul de la Piatra Crãivii precizeazã urmãtoarele:

'Masivul stancos al Pietrei Craivii (altitudine 1083 m) si terasele din jurul sau, au inceput sa fie locuite in epoca preistorica (culturile arheologice Coţofeni - eneolitic final si Wietemberg - epoca bronzului).

Dezvoltarea locului s-a datorat prezentei dacilor Appuli care, incepand cu secolul al II-lea i.Hr. au intreprins vaste lucrari de nivelare pe 11 terase patrulatere. Pe aceste terase s-a infiripat asezarea propriu-zisa, identificata prin numeroase artefacte din ceramica si metal, pastrate la Muzeul din Alba-Iulia. Izvoarele literare antice pomenesc alaturi de semintia dacilor Appuli si toponimul antic Apoulon - centrul politic si militar al acestora.

In paralel cu asezarea, devenita cu timpul un puternic centru economic si de schimburi comerciale cu lumea clasica, inconjuratoare (sec. I i. Hr. – I d. Hr.), aici a fiintat un important centru spiritual ilustrat de trei sanctuare de tipul aliniamentelor edificate pe asa numita terasa-balcon, apoi pe terasa V si a banutului.

O alta etapa de locuire este legata de construirea fortificatiei (cetatea propriu-zisa), cu ziduri din piatra, cioplite intr-un atelier local. Incinta cetatii de forma patrulatera (67 x 36 m), ocupa suprafata de 2400 mp. In epoca feudala, peste cetatea dacica, cucerita de romani in timpul razboaielor din anii 101-102 si 105-106, s-a ridicat un castru feudal, semnalat documentar in anul 1272 sub denumirea de Castrum Kechkes (Castrul Caprei)'.

Atat inceputurile asezarii dacice de la Piatra Craivii, cat si perioada construirii zidurilor de piatra nu au putut fi precizate cu destula exactitate. Printre alte materiale ce pot fi datate cu oarecare exactitate, au fost descoperite cinci monede, dintre care patru sunt denari romani republicani emisi in anii 88-70 i.Hr. si una dacica de argint, batuta la sfarsitul secolului al III-lea sau inceputul celui urmator.

Luandu-se drept criteriu cea mai veche moneda, s-a presupus existenta asezarii inca din secolul al III-lea i.Hr. corespunzand vremii de ridicare a dacilor sub regele Rubobostes. Acestei epoci i-ar apartine doar asezarea, iar fortificatia propriu-zisa ar fi fost construita in vremea lui Decebal, ultimul dintre regii daci.