Galda de Jos relieful

P R E Z E N T A R E

RELIEFUL COMUNEI GALDA DE JOS

Din punct de vedere fizico-geografic, comuna Galda de Jos include in perimetrul sãu trei unitãti de relief distincte: Muntii Trascãului, Piemontul Trascãului si culoarul depresionar al Vãii Muresului. Cele trei unitãti de relief sunt dispuse in trepte ce coboarã dinspre vest - Piatra Cetii, 1234 m, spre treapta piemontalã ce se incadreazã intre 223…400 m. Valea Gãlzii, prin conditiile de relief deosebit de prielnice, a constituit un areal de populare incã din perioada statului dac, asezãrile comunei fiind atestate insã din secolul al XIII-lea.

Caracteristica reliefului apare sub forma unei asocieri de culmi deluroase si depresiuni, primele apartinand de obicei anticlinalelor si celelalte sinclinalelor. Aceastã asociere de forme de relief are un evident caracter de uniformitate in sensul cã dealurile si depresiunile sunt dispuse in siruri continue, paralele Carpatilor.

Asadar in acest areal este o dispunere a reliefului in trepte de la vest la est. Partea vesticã apartine reliefului montan, munti mijlocii - 'muncei', fiind vorba de Muntii Trascãului, iar spre est relieful este colinar. Vaile sunt puternic adancite fatã de zonele din jur, iar cand intersecteazã in drumul lor roci calcaroase formeazã sectoare de chei, situatie pe care o intalnim in vestul comunei. Interfluviile sunt prelungi, panta acestora fiind mai mare in zona montanã a comunei, iar in partea de est coboarã uneori in trepte panã in vãi.

Relieful din zona comunei Galda de Jos

Se pot remarca forme de relief dezvoltate pe sedimente cretacice, pe calcare jurasice si pe formatiuni neogene. Ca o caracteristica a formelor de relief este marea lor complexitate, consecinta directa a varietatii litologice si a indelungatei evolutii geologice. In functie de inaltime, in ierarhia celor 13 unitati montane ale Apusenilor, Muntii Trascaului ocupa locul al 7-lea, valorile maxime fiind de 1849 m in Bihor (vf. Curcubata Mare), 1835 m in Vladeasa, 1826 in Muntele Mare, 1486 m in Masivul Gaina, 1475 m in Masivul Gilau si 1437 m in Muntii Metaliferi. Muntii Trascaului au inaltimi ce descresc de la 1369 m (Vf. Dambau), pana la sub 400 m. Se constata ca inaltimi de peste 1200 m apar insular in masivele Dambau, Corabia, Ciumerna, Bedeleu si Pleasa Rametului.

Se remarca faptul ca cea mai mare parte a muntilor ce imprejmuiesc comuna Galda de Jos au altitudini sub 1000 m, altitudini ce descresc treptat, coborand pana la mai putin de 400 m pe Valea Galzii. Relieful Muntilor Trascau prezinta inaltimile maxime in partea vestica, de peste 1000 m, depasind frecvent 1200 m. Relieful coboara brusc spre vest si in trepte spre est si spre sud-est.

Adancimea fragmentarii este foarte mare in raport cu altitudinea modesta a muntilor, ca urmare acestia par mult mai inalti decat sunt in realitate si, totodata, sunt greu accesibili din oricare parte a lor. Cea mai mare fragmentare a reliefului este data de formatiunile calcaroase. Masivul calcaros din vestul Trascaului nu este strabatut decat de Valea Galzii si Valea Rametului, care n-au reusit sa erodeze total calcarele si, respectiv, de Valea Ariesului, rau mai mare, care a erodat majoritatea acestor calcare.

In linii generale se remarca trei suprafete de eroziune. Cea superioara, platforma Ciumerna-Bedeleu, cea mai veche suprafata de eroziune, depaseste altitudinea de 1300 m si se mentine in jur de 1200 m in cea mai mare parte a ei. Apare sub forma de platouri usor ondulate si compartimentate si sub forma de creste de intersectie. Remarcabil este faptul ca aceasta veche platforma vizeaza roci de varste si origini diferite, cel mai bine fiind dezvoltata pe calcarele mezozoice.

Cea de-a doua suprafata, platforma Ramet-Ponor, apare in special periferic, in partea estica a masivului, prezentandu-se sub forma de interfluvii prelungi, cu altitudini ce descresc de la circa 900 m la 700 m. In vest platforma se continua cu Culoarul Ponorului, unde se pastreaza urmele unui vechi curs longitudinal (umeri si inseuari), paralel cu Trascaul si cu orientare de la sud la nord.

Platoul carstic Ciumerna la Intregalde

Coloane calcaroase in muntii de la Cetea

Platoul carstic de la Ramet

Cea de a treia suprafata, nivelul pliocen, se inscrie, in special, in cadrul depresiunilor, luncilor si al vailor, avand altitudinea medie de 400...500 m. Marea varietate a rocilor din Muntii Trascaului imprima reliefului trasaturi specifice de la o zona la alta, datorita modului diferit de manifestare a acestora fata de agentii modelatori.

In cadrul masivului se disting mai multe tipuri de relief. Astfel, pe sisturile cristaline din nordul acestor munti apare un relief greoi, cu pante convexe, care imprima peisajului monotonie, in timp ce vaile apar sub forma de defilee (pe vaile Ariesului, Ocoliselului si Iarei). Insa cel mai pregnant se impune relieful de tip carstic, cu forme remarcabile, ce prezinta puncte de mare atractie turistica.

Relieful carstic, prezent in zona comunei Galda de Jos, este reprezentat printr-un mare numar de chei, care apar fie sub forma unor complexe, fie izolat.

Cheile din bazinul Galzii de Jos (Cheile Galzii, Galditei, Turcului, Intregalde, Cheile Cetii, Cheile Tecsestilor), dar si cheile din bazinul Rametului (Cheile Rametului, Cheile Manastirii, Cheile Pravului, Cheile Geogelului si Cheile Piatra Baltii) fac parte din categoria cheilor complexe. Din aceeasi categorie mai fac parte si cheile din bazinul Aiudului (Urdasului, Pietrelor, Bedeleului, Dragoiului, Plesii, Aiudului).

Din categoria cheilor izolate fac parte Cheile Turzii, Cheile Ampoitei, Cheile Turenilor, Cheile Borzestilor si Cheile Fenesului. In ansamblul lor, Muntii Trascaului prezinta un numar de 25 de chei, dintre care unele sunt renumite nu numai la nivelul Muntilor Apuseni, dar chiar in intreaga tara.

Cheile montane din zona Galda de Jos

In ceea ce priveste formele carstice care se dezvolta in interiorul masivelor calcaroase din zona Galda de Jos, acestea sunt reprezentate printr-o serie de avene - ce apar in Piatra Cetii, Ciumerna, Bedeleu si Dambau - dar, mai ales, printr-un numar mare de pesteri. Cea mai lunga este Pestera Huda lui Papara (5,2 km), iar dintre cele situate la altitudinile cele mai mari fac parte pestera Gaura Calului, la altitudinea de 1190 m, si pesterile Poarta Zmeilor de la Grosi si Bisericuta, ambele la altitudinea de circa 1150 m.

Acestora li se adauga pesterile din Cheile Intregalde, cele din Cheile Rametului, din Masivul Ciumerna, pestera de la Tau, pesterile de la Poiana Ascunsa, pestera Liliecilor din Cheile Ampoitei si, in sfarsit, pesterile din masivele Dambau si Corabia. Pot fi amintite aici si cele 14 pesteri din Cheile Turzii, cele 10 pesteri din Coltii Trascaului si pesterile din Cheile Aiudului.

O buna parte dintre aceste pesteri reprezinta puncte de mare atractie turistica, atat prin originalitatea aspectului lor general, cat si prin alte aspecte, cum ar fi formele concretionare sau pozitia pe care o au in raport cu reteaua hidrografica. In general, acestea sunt pesteri uscate, adica fara cursuri acvatice subterane.

Relieful colinar de podis ce face trecerea spre campiile din lunca Muresului, este constituit dintr-un mozaic de soluri, de la cernoziomuri, la soluri brun inchise si brune, ce se preteaza pasunilor si fanetelor naturale. In culoarul depresionar al Muresului se regasesc de la soluri aluvionale pe lunca, pana la cernoziomuri si soluri argiloiluviale podzolite, inclusiv podzolice pe terase, de regula cu textura fina, bogate in humus, avand un potential agricol ridicat.

Reteaua hidrograficã

Principala apã curgatoare care strabate comuna Galda de Jos este rãul Valea Gãlzii, care izvoraste de sub Negrileasa Mogosului la o altitudine de 1120 m; are lungimea de 43 km din care pe teritoriul comunei are lungimea de 20 km. Strãbãtand banda calcarelor Ciumerna-Bedeleu isi croieste un sector de chei pitoresti, Cheile Intregalde si apoi, in aval de localitatea Poiana Gãlzii, intersecteazã o klipã calcaroasã sculptand cheile de la Poiana Gãlzii.

Valea Gãlzii are un curs dominant V-E, taie transversal Muntii Trascãului, strãbate zona premontanã, apoi culoarul Muresului si se varsã in Mures in dreptul localitãtii Santimbru.

In zona de munte, pe teritoriul comunei, sunt numerosi afluenti de micã importantã, precum paraul Primãverii, paraul Porcului, paraul Calului, Valea Dostinei, paraul Verde, paraul Bulzului, foarte activi in timpul ploilor abundente.

Afluentii mai importanti ai Vãii Gãlzii sunt Gãldita, Modolesti, Cetea, Tibrisorul, Cricãul si Craiva.

Pe partea stangã, cel mai important afluent este paraul Cetea, care izvorãste de la altitudinea de 960 m din Muntele Cetii si are lungimea de 15 km, din care 10 km ii parcurge pe teritoriul comunei Galda de Jos; se varsã in Valea Gãlzii in dreptul satului Benic.

Peisaje pe Valea Gãlzii

Pe partea dreaptã, in localitatea Galda de Jos, raul Valea Gãlzii primeste ca afluent paraul Tibrisor, iar in aval, in satul Oiejdea, primeste paraul Valea Cricãului, care are lungimea de 21 km, din care 5 km pe teritoriul comunei Galda de Jos.

Vegetatia

Invelisul vegetal al bazinului Galda de Jos prezinta o mare varietate data de expozitia versantilor Muntilor Trascaului, de natura rocilor, dar, mai ales, de altitudine care introduce etajarea reliefului. Padurile de stejar imbraca poalele muntilor ce imprejmuiesc comuna Galda de Jos fiind alcatuite, in special, din gorun (Petraea), stejar pufos (Quercus pubenscens), cires salbatic (Cerasus avium), carpen (Carpinus betulus), artar (Acer platanoides), ulm (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus ornus) si tei (Tilia cordata). Aceste paduri apar sub forma de zone mai ales in Piemontul Trascaului, fiind intrerupte de pajisti si fanete, sau terenuri agricole.

Deasupra acestor paduri se intind fagetele ce urca pana pe culmi si care pot fi pure sau in amestec cu carpen, frasin, paltin, artar sau tei. La limita inferioara se amesteca cu gorunul, iar la limita superioara apar, destul de rar, bradul si molidul.

Fanetele sunt raspandite peste tot, fiind bogate in graminee (paiusul rosu, teposica), rogozuri si trifoi, care formeaza asociatii folosite de localnici la pasunatul vitelor.

Pe versantii insoriti apar si pajisti cu aspect xerofil alcatuite din Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus, Carex humilis, Agropyron cristatum, Adonis vernalis.

De-a lungul Vaii Galzii se dezvolta vegetatie de arinisuri, salcii si catinisuri, care brazdeaza inaltimile muntilor Trascaului, infrumusetand peisajul, oferind turistului locuri de odihna si recreere.

Invelisul vegetal al bazinului Galda de Jos

Pe rocile calcaroase apar pajisti cu graminee si diferite specii calcifile, cum este renumita Floare de Colt (Leontopodium alpinum) prezenta in zona Cheilor Intregaldelor si Rametului, dar si Narcisele (Narcissus poeticus), prezente in zona Piatra Cetii. Atat narcisele prezente in 'Poiana cu Narcise' de la Piatra Cetii, cat si Floarea de Colt ce se intalneste la Intregalde, la numai 560 m altitudine, constituind aici punctul in care aceasta vegeteaza la cea mai joasa altitudine din Europa, fac parte din categoria plantelor care prezinta interes stiintific deosebit, fiind puse sub regim de ocrotire in cadrul rezervatiilor naturale.

In zona depresionara a comunei Galda de Jos au fost plantate, in secolul trecut, mari suprafete cu vita de vie, in satele Benic, Cetea si Galda de Jos, urmand apoi cultivarea pomilor fructiferi, devenind astfel una dintre cele mai importante centre pomicole din judet.

FAUNA

In arealul comunei Galda de Jos fauna este foarte variata, aici intalnindu-se ierbivore mari (capriori, porci mistreti), carnivore (lupi, vulpi, jderi, pisici salbatice, mai rar rasul) si pasari (sitari, mierle, grauri, cinteze). Printre animalele de interes cinegetic se intalnesc iepurele, lupul, vulpea, mistretul si caprioara. In zona de lunca se gasesc broasca, ariciul, pitigoiul, fazanul, ciocanitoarea, privighetoarea si mierla. Dintre reptile se intalnesc soparla de camp, gusterul, sarpele de padure, harciogul, popandaul si soarecele.

In zonele mai inalte, padurile de foioase sunt populate cu mistreti, vulpi, capriori, cerbi, iepuri si pisici salbatice, constituind un bogat fond cinegetic.

Dintre pasari se intalnesc privighetoarea (Luscinia megarhyncos), ciocanitoarea de stejar (Dentroconus modius), ghionoaia sura (Picus canus), graurul (Sturnus vulgaris), sturzul (Turdus viscivorus) si ciocarlia (Lullula arborea).

In regiunile calcaroase, pe stanci, se intalnesc cateva specii de pasari interesante cum sunt fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), mierla de piatra (Monticola saxatillis), presura de stanca (Emberizacia), lastunul de stanca (Apus melba).

Mai trebuie adaugat ca in imediata apropiere a comunei Galda de Jos, in Cheile Rametului si pe Coltii Trascaului, traieste acvila de munte (Aquila chrysaetos).

Specii de animale ce populeazã zona comunei Galda de Jos

In ceea ce priveste fauna piscicolã, Valea Gãlzii si gurile afluentilor acesteia este zona in care dominã lipanul (Thymallus thymallus) si mreana de munte sau moioaga (Barbus meridionalis petenyi), dar se gãsesc, ceva mai rar, si cleanul (Leuciscus cejalus) si scobarul (Chondrostoma nasus).

O atractie deosebitã a faunei piscicole o reprezintã pãstrãvul, prezent in lungul raurilor Gãlditei, Ighielului, Ampoitei, Telnei si Rametului. Este prezent pãstrãvul indigen (Salmo trutta fario), dar si pãstrãvul fantanei (Slyvenilus fontinalis). Alãturi de pãstrãvi mai apar zglãvoaca (Cottus gobio) si boisteanul (Phoxinus phoxinus).

Clima

Clima la Galda de Jos este continentalã, cu usoare nuante de excesivitate in regiunile de ses si de podis, si moderatã cu usoare nuante pluviale in regiunea montanã. Temperatura medie anualã este 8…9 ºC, si precipitatiile medii anuale sunt de 52,4 mm. O caracteristicã aparte a climei o constituie existenta topoclimatului cu efect de fohn, prezent pe versantii estici ai Muntilor Trascãului si panã spre culoarul Muresului. Aici primãverile sunt timpurii, verile calde si senine, precipitatiile mai reduse, iar toamnele sunt lungi si insorite, conditii ce imbunãtãtesc potentialul turistic al zonei.